Pentru mine...

sunt toate lucrurile importante in alta ordine decat vrea lumea.
sunt toate lucrurile importante din interiorul meu.
sunt toate lucrurile importante pe care nu pot sa le spun.
sunt toate lucrurile importante pe care le simt.
sunt toate lucrurile neimportante.

sâmbătă, 28 iunie 2008

fum, mult fum.

se priveau drept in ochi. nu putea suporta privirea ei ucigatoare si rapid ii trecu prin cap propria figura. incerca sa priveasca cu sange rece si sa inspire adanc. starea de incordarea o facea sa simta cum ii sunt sfasiati toti muschii si isi simtea sudoarea rece in ceafa. lampa incepuse sa palpaie. isi dadu seama ca lumanarea era pe terminate. trebuia sa termine si ea. incerca sa-si reaminteasa toata ura, toate nedreptatile, tot raul, toata umilinta si toate sentimentele pe care i le provocase. nu reusii sa gandeasca. toate detaliile ii intunecau mintea.
ea statea cuminte, picior peste picior pe scaunul pe care il scartaia din cand in cand. parea ca nu-i pasa. mana dreapta indreptata spre ea nu o speria. ea era ea. cea buna. nu avea nimic de pierdut. reusise sa iubeasca pentru ea si sa o faca sa se simta implinita.o ranise si o tradase.o facuse sa simta ca traieste. se gandea doar de ce toate sentimentele alea o facusera sa o urasca. se gandea ca ce vroia sa faca nu avea nici o noima. de ce era gata sa o piarda doar pentru cateva suferinte? de ce atata ura? si totusi o privea fix. stia ce gandeste. ii simtea frica prin pori. ii vedea mana tremurand si nu zicea nimic. statea tacuta privind fix si gandindu-se la propria persoana. daca se putea numi persoana. si ea stia ca stie ce gandeste. si ea stia ca emotiile, frica ii ieseau prin pori, stia ca privirea moarta nu avea sa se schimbe.

isi aduna toate fortele sa apese pe tragaci. parea mai greu ca niciodata. isi simtea tocurile prin calcaie, blugii prea stramti, simtea cum bluza i se ridica. simtea cum nu mai poate respira daca nu face ceva. trebuia sa renunte. sa apese.trebuia sa scape chiar daca nu va mai simtii nimic niciodata. scaunul scartai iar. singele ii se urca in cap. simtii cum tavanul se prabuseste. lumanarea palpaia puternic. asta era momentul si totusi statea cu respiratia taiata si-i privea ochii verzi.
nu mai gandii si apasa...

simti cum parca glontul o propulsase pe perete,dar in urmatoarea secunda isi simtii iar tocurile in calcaie si se vazu in acelasi loc. fum, mult fum.
se rupsese in doua. isi ucisese sufletul.

Niciun comentariu: