hei!

in weekend mi s-a facut dor de mine.poate si de tine.dar mai mult de mine.acum cred ca e singuru moment cand vreau sa treaca timpul mai repede si de tot.sa nu-mi lase nimic...amintiri..nimic. doar pentru ca e ceva ce ma doare de ceva timp si nu stiu unde si nu stiu ce.doar simt ca ma doare.vreau sa treaca stresul asta si sa pot sa ma intalnesc cu mine la o tigara pe o caldura torida la umbra,singura, eu si sticla de fanta de la colt. si poate mai aflu ceva nou.sau ceva vechi. astept sa ma linistesc iar si sa nu mai plang de neputinta.la un moment dat te saturi...si eu incep sa ma satur.dar mai am 2-3 luni pe care o sa le plang in continuare si dupaia o sa sec si o sa o iau de la capat si o sa ma distrez...cam atat!

infuzie lirica.

Nichita Stanescu

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

De dragoste

Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat şi pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.

Eu mă înec în lumine
şi scrişnesc în crugul anului.
Îi arăt dinţii din gură,
dar ea ştie că eu nu râd,
dulcea luminii faptură
mie, pe mine mă înfăţişează pe când
ea stă plictisită şi foarte frumoasa
şi eu numai pentru ea trîăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El un om singur.

atat.

n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine, n-ai chef de mine.punct.stop.

te iubesc.noapte buna.

film

it's show time, folks!

all that jazz.are de toate.

si...

glow.

uite e soare.nu a murit fericirea de tot.incepe sa se faca frumos si eu imi pierd cheful de invatat.

e inca frig, dar ce conteaza.e soare si mai poti sa vezi pe cineva zambin pe strada si sugari in carucioare si mamici obosite, dar fericite.nu e vorba de tensiune, presiune, coloana de mercur care urca sau coboara, e vorba doar de soare si lumina. si poate ca o sa vina primavara si o sa miroase a ghiocei.sau nu...nu conteaza oricum.acum e soare si nu a murit fericirea de tot.

imaginar.

m-am schimbat.gata.tot ce am scris pana acum a fost de undeva din mine, loc care acum s-a inchis. azi mi-am dat seama de ce imi tot citesc propriile povesti iar si iar si nu le mai recunosc si nu mai sunt in stare sa scriu altele.pentru ca nu mai sunt eu cea care scria despre dragoste si saruturi si pasiune si iar iubire si fum si vise. m-am lasat de fumat. nu mai visez frumos.visez serpi si reni si ciorba de ren. si sincer tot ce am de spus si de simtit nu vreau sa se piarda, dar acum trebuie lasat undeva de-o parte, poate in acelasi loc de unde o sa-l scot impreuna cu alte povesti noi despre suflet.regret vremea cand imi doream sa ma fac actrita si sa fiu in mijlocul piesei, nu doar sa o admir din sala si sa-mi inchipui ce simte fiecare actor.regret ca nu mai sunt creativa, nu practic...creativa pentru mine.am intrat in rutina si ma ucide.incet, incet.si nu pot sa fac nimic sa schimb asta.pentru ca si personalitatea mea e in acelasi loc cu povesti.

dar inca iubesc si sper ca asta sa ma aduca la loc la un moment dat.am incredere ca asta o sa ma aduca inapoi.acolo unde sufletul meu inca mai spune povesti si ii mai pasa inca.chiar daca acolo doare, dar macar simt ceva.

acum o sa trag un fum din tigara mea imaginara si o sa iau o gura din vinul rosu de deasupra patului si o sa ma transform in gri si o sa ma iubesc asa orb si o sa te iubesc asa pe nevazute.

decat atat

as vrea sa scriu toate lucrurile frumoase pe care mi le spui si toate imaginile alea dragute...doar ca sa nu uit de ce...

imi place sa te lasi asa greu si lenes pe spatele meu doar pentru ca e singurul lucru pe care pot sa mi-l imaginez stand cu ochii inchisi, singura. si de fiecare data cand faci asta gandesc cu fiecare coltisor al corpului meu si incerc sa memorez toata senzatia aia de siguranta si caldura si... atunci ma inchid intr-o bula care opreste tot stresul, oboseala, galagia si raman decat eu si tu deasupra mea in liniste...si nici macar tu nu mai existi...nu astept sa spui nimic, sa faci nimic...doar sa stai si atat. dar sa fii acolo.

nici eu nu-ti spun ca te iubesc atat cat ai merita,da' astia suntem.si e important ca stim.