imaginar.

m-am schimbat.gata.tot ce am scris pana acum a fost de undeva din mine, loc care acum s-a inchis. azi mi-am dat seama de ce imi tot citesc propriile povesti iar si iar si nu le mai recunosc si nu mai sunt in stare sa scriu altele.pentru ca nu mai sunt eu cea care scria despre dragoste si saruturi si pasiune si iar iubire si fum si vise. m-am lasat de fumat. nu mai visez frumos.visez serpi si reni si ciorba de ren. si sincer tot ce am de spus si de simtit nu vreau sa se piarda, dar acum trebuie lasat undeva de-o parte, poate in acelasi loc de unde o sa-l scot impreuna cu alte povesti noi despre suflet.regret vremea cand imi doream sa ma fac actrita si sa fiu in mijlocul piesei, nu doar sa o admir din sala si sa-mi inchipui ce simte fiecare actor.regret ca nu mai sunt creativa, nu practic...creativa pentru mine.am intrat in rutina si ma ucide.incet, incet.si nu pot sa fac nimic sa schimb asta.pentru ca si personalitatea mea e in acelasi loc cu povesti.

dar inca iubesc si sper ca asta sa ma aduca la loc la un moment dat.am incredere ca asta o sa ma aduca inapoi.acolo unde sufletul meu inca mai spune povesti si ii mai pasa inca.chiar daca acolo doare, dar macar simt ceva.

acum o sa trag un fum din tigara mea imaginara si o sa iau o gura din vinul rosu de deasupra patului si o sa ma transform in gri si o sa ma iubesc asa orb si o sa te iubesc asa pe nevazute.

decat atat

as vrea sa scriu toate lucrurile frumoase pe care mi le spui si toate imaginile alea dragute...doar ca sa nu uit de ce...

imi place sa te lasi asa greu si lenes pe spatele meu doar pentru ca e singurul lucru pe care pot sa mi-l imaginez stand cu ochii inchisi, singura. si de fiecare data cand faci asta gandesc cu fiecare coltisor al corpului meu si incerc sa memorez toata senzatia aia de siguranta si caldura si... atunci ma inchid intr-o bula care opreste tot stresul, oboseala, galagia si raman decat eu si tu deasupra mea in liniste...si nici macar tu nu mai existi...nu astept sa spui nimic, sa faci nimic...doar sa stai si atat. dar sa fii acolo.

nici eu nu-ti spun ca te iubesc atat cat ai merita,da' astia suntem.si e important ca stim.

thought.

"I do try; I wish I were all those things, those things you want to hear, see, miss. I'll try.
I don't want to ruin it once more. No, I don't."

eh...

ploua in mijlocul iernii...si daca mi-ar pasa numai de asta ar fi bine.

nu stiu

din cand in cand mi se face dor de tine.ca si acum.iar imi e dor de tine.realist.nu au trecut decat 5 zile.e dependenta?nu stiu.si tu mi-ai zis ca ti-e dor de mine.nu stiu daca sa te cred.cateodata te cred.cateodata nu.cateodata mi-e bine.cateodata nu.acum nu mi-e bine.cum am spus.mi-e dor de tine.si nu am nevoie decat de o conversatie buna la o cafea sau un film bun cu companie la fel de buna.si cu cine sa inteleg filmu si undele din cafea mai bine decat cu tine.m-am atasat prea mult si imi place.si e cald si dragoste.si e bine.si nu vreau sa mai pleci.da de fiecare data o sa pleci si o sa raman iar fara tine.si o sa te intorci sau o sa ma intorc,dar o luam de la capat.doare.o sa treaca,dar doare.stiu ca esti suparat si acum chiar cred ca ti-ar prinde bine un pic de mine.poate nu,dar eu cred ca ar fi bine sa vorbim.si n-o sa vorbim niciodata ca atunci cand, goi si linistiti, ne facem propriile filme in cap.imi place sa te ascult.ma face sa ma simt ca si cum as fi in momentul potrivit,acolo unde trebuie.chiar imi place sa tac si sa te ascult.imi place cum visezi si cum aberezi.si te iubesc pentru ca vorbesti asa cu mine.cand e cald si somn si liniste si noapte si intuneric...

azi.maine.sau poimaine.sau atunci.sau acum.

si daca sanii ei vor fi la fel de rotunzi si la fel de dulci.atunci.atunci nu va fi trecut nici macar o clipa.decat sa clipesti.si sa tragi un fum din tigara ei plina de ruj rosu.iart-o pentru ca e acolo tot timpul.iart-o pentru ca viseaza in doi si coloreaza singura.asta e.te-a ascultat.acum taci si pune capul pe sanii ei si o sa simti caldura din tigara ei plina de ruj rosu.

e foarte rosu.e foarte cald.

data viitoare iubeste fara sa vrei! simplu.sincer.

tot aici.metamorfozata.

si uite asa treci prin viata.depasesti momente.uiti.ierti.astepti.visezi.iubesti.si iar depasesti momente.important e sa-ti dai seama.nu trage de ele caci fug mai repede.azi esti aici.maine esti tot aici.poimaine poate esti acolo.si vezi.si simti.si fugi.si cazi.si plangi.si minti.si urmeaza sa uiti.mai uiti?poate.depasesti momente.


sunt dezamagita.iar.

poate atunci.

it's time to breathe and cry.

m-am gandit sa fiu un strop de ploaie. si am sa fiu. atunci cand o sa vreau...atunci cand universul o sa se hotarasca sa ma planga, atunci cand cerul o sa se hotarasca sa ma imprastie, atunci cand o sa fiu descompusa, lichida, atunci cand norii o sa ma cante, atunci cand tu...





tu...o sa vrei sa-ti ud pielea. poate atunci.

i wish i knew....

astazi ma uitam la broasca mea si incercam sa-mi imaginez cum gandeste...daca gandeste...nu.trebuie sa gandeasca. oricum ideea e ca i-am cumparat "un castron" nou si reuseste sa se urce pe marginea lui si sa stea in 2 labe, jumate iesita in afara. si isi intinde gatu' ala lung si se chinuie sa iasa de acolo...normal ca nu are cum da' ea tot incearca. si se chinuie acolo si zgarie cu unghiile pana cand oboseste si cade pe spate de pe margine. si atunci ma sperii eu...cand se loveste cu carapacea de jos. si face asta numai cand sunt eu prin preajma si o face de multe ori. tin sa precizez ca de pe spate se mai intoarce cateodata...dar de cele mai multe ori nu poate...si trebuie sa o intorc eu...totusi ma bucur ca se prosteste doar de fata cu mine ca altfel cred ca s-ar sufoca acolo pe spate. e prostanaca asa...la ce sa te astepti de la o broasca. imi place ca ma recunoaste...isi stie cutia cu mancare si alearga ca disperata prin "castron" cand o vede. se uita la televizor...de fapt cred ca vede luminile alea...adica sigur la lumini se uita...doar ca alte lumini daca le plimb prin camera nu le ia in seama...cred ca tre' sa faca si zgomot.o cheama Broscanete. mie imi place. acum ma uit la ea si se oprii din innotat. stie ea ceva. hmm...chiar sunt curioasa cum vede ea tot ce e in jur. doar ceva de escaladat..sau ceva umed...sau ceva mare care ii arunca niste chestii mici si bune la gust pentru ea...sau nu stiu...as vrea sa stiu.

.:nimic:.

in ultimul timp nu am chef sa rad. nu am chef sa ma distrez. nu am chef sa ies. nu am chef sa mananc. nu am chef sa scriu. nu. nu sunt suparata. sunt ok. sunt chiar fericita. cred ca sunt un pic coplesita de tot. probabil e iar din cauza vremii. ploua destul de mult. as dormii si as citii tot timpul. si cu toate fortele ma ridic sa mananc sau sa ies. si ies mai mult decat in zilele mele bune. e placut. doar ca mi-e greu. rad. ma distrez. mananc. uite ca si scriu. si asta nu e tot. dar nu am chef. citesc. am citit surprinzator de mult fata de ritmul meu normal. imi place anna karenina. si nici macar nu stiu de ce. azi ma pierdeam printre randuri gandindu-ma la ce imi place la cartea asta. si n-am ajuns la nici o concluzie. imi place lumea de acolo. imi plac ideile si conceptiile lor. diferite total de ce se intampla acum. imi place cum sunt scrise. pana la urma cred ca asta e. stiu ce se intampla. cartea mi-a fost povestita. deci nu pentru subiect o citesc. sunt ciudata in ultimu' timp. sunt inventiva. am multe idei. ma gandesc la multe. sunt lucida. ce mai vreau atunci?!imi place parfumul. imi place pielea. imi place tot acum. sunt atat de calma si de linistita incat ma simt intr-o bula si nu pot fi atinsa. si dorm. de mult. cred ca traiesc un pic in trecut acum. sunt undeva unde nu trebuie sa fiu. toate sunt inaintea mea. mi se pare ca trece totul prea repede. lectura. somnul. visul. tu. rasul. zambesc acum. sper sa treaca ploaia. mi-e dor de soare. si de caldura lui. somn si vis acum.

re-run

am ajuns la concluzia ca fiecare om are o persoana a lui. sau cel putin are nevoie. persoana care iti e alaturi cand nu-ti dai seama, mereu, in care ai mai multa incredere decat in tine, pe care poti sa o suni atunci cand ti se intampla ceva sau cand nu poti sa dormi. o persoana de care uiti uneori pentru ca e umbra ta. si poate pentru ca si tu esti umbra ei. cineva care sa te inteleaga intotdeauna si sa te sustina oricat de idioate ar parea ideile tale. sa stie cum si cand sa vorbeasca cu tine. sa-ti stie toate punctele slabe si cand sa te ajute. si poate si inconstient oricine are nevoie de persoana lui. de exemplu mama mi-a dat de multe ori de inteles ca sunt acea persoana a ei. initial m-am gandit ca e normal ca o realtie foarte stransa mama-fiica sa existe. dar cand confesiunile mele sar limitele ei si ale ei pe ale mele inteleg ca e mai mult decat atat. si pana la urma sunt mandra de lucrul asta si ca l-am inteles intr-un final. si asta nu e reciproc. nu e nevoie. si eu am persoana mea. si pana nu m-am gandit la asta nu am realizat cine e. acum stiu. si am incredere.

trebuie

trebuie sa ma iubesti asa cum sunt. trebuie. nu sunt perfecta. nici macar pe aproape. dar merit. trebuie sa ma iubesti pentru ca merit, pentru ca incerc, pentru ca ma consum. trebuie sa ma iubesti ca si cand ai stii cati ar vrea sa fie in locul tau. trebuie sa ma iubesti ca si cand as putea disparea in orice moment. trebuie sa ma iubesti ca si cum ar fi ultima zi a vietii tale. trebuie. nici tu nu esti perfect. si eu te iubesc. stii. dar ma iubesc pe mine mai mult. trebuie sa ma iubesti si sa ma faci sa te iubesc mai mult decat pe mine. iar. trebuie sa ma iubesti fiindca trebuie sa fiu fericita.

si daca nu. imi voi cauta fericirea, alt suflet. fiindca merit.trebuie. trebuie sa ma iubesti.

mi-a spus:"nu esti tu.nu esti fericita!". e sufletul meu. traieste. trebuie sa ma iubeasca.


nu sunt. asa vreau sa fiu iubita. si voi fi.

fum, mult fum.

se priveau drept in ochi. nu putea suporta privirea ei ucigatoare si rapid ii trecu prin cap propria figura. incerca sa priveasca cu sange rece si sa inspire adanc. starea de incordarea o facea sa simta cum ii sunt sfasiati toti muschii si isi simtea sudoarea rece in ceafa. lampa incepuse sa palpaie. isi dadu seama ca lumanarea era pe terminate. trebuia sa termine si ea. incerca sa-si reaminteasa toata ura, toate nedreptatile, tot raul, toata umilinta si toate sentimentele pe care i le provocase. nu reusii sa gandeasca. toate detaliile ii intunecau mintea.
ea statea cuminte, picior peste picior pe scaunul pe care il scartaia din cand in cand. parea ca nu-i pasa. mana dreapta indreptata spre ea nu o speria. ea era ea. cea buna. nu avea nimic de pierdut. reusise sa iubeasca pentru ea si sa o faca sa se simta implinita.o ranise si o tradase.o facuse sa simta ca traieste. se gandea doar de ce toate sentimentele alea o facusera sa o urasca. se gandea ca ce vroia sa faca nu avea nici o noima. de ce era gata sa o piarda doar pentru cateva suferinte? de ce atata ura? si totusi o privea fix. stia ce gandeste. ii simtea frica prin pori. ii vedea mana tremurand si nu zicea nimic. statea tacuta privind fix si gandindu-se la propria persoana. daca se putea numi persoana. si ea stia ca stie ce gandeste. si ea stia ca emotiile, frica ii ieseau prin pori, stia ca privirea moarta nu avea sa se schimbe.

isi aduna toate fortele sa apese pe tragaci. parea mai greu ca niciodata. isi simtea tocurile prin calcaie, blugii prea stramti, simtea cum bluza i se ridica. simtea cum nu mai poate respira daca nu face ceva. trebuia sa renunte. sa apese.trebuia sa scape chiar daca nu va mai simtii nimic niciodata. scaunul scartai iar. singele ii se urca in cap. simtii cum tavanul se prabuseste. lumanarea palpaia puternic. asta era momentul si totusi statea cu respiratia taiata si-i privea ochii verzi.
nu mai gandii si apasa...

simti cum parca glontul o propulsase pe perete,dar in urmatoarea secunda isi simtii iar tocurile in calcaie si se vazu in acelasi loc. fum, mult fum.
se rupsese in doua. isi ucisese sufletul.

Ulite Case Copii Vise..

Fusei pana la tara in seara asta ca sa-l ducem pe frate-meo. si acolo e cald. ma asteptam sa fie mult mai racoare fiindca e atata vegetatie, dar era doar o boare mai insuportabila decat praful din oras. pe stadion se antrena "echipa" satului. purtau veste de-alea reflectorizante. ma gandesc de ce oare...hmmm. adevaru' e ca la cat de negrii sunt toti, sunt destul de necesare vestele. tot mi se parea atat de simplu. ulita, case, copii, minge, stadion, verde, iarba, pomi, praf. simplu. La un moment dat intra peste noi in curte(cum au obiceiul majoritatea) un tip beat manga care ma mir ca nu ne rupse tot gardu viu de pe langa poteca. avea treaba cu domnu' avocat(unchiu-meo). era plin de sange. el spuse ca il lovise un cal, dar dupa starea lui de ebrietate avansata creca el era calu'. oricum..instinctele mele de viitoare doctorita ma cam impingeau sa-l curat sau sa-l bandajez un pic, dar nu zisei nimic. doar ii cautam lovitura.nu statu mult si cum era cam nervos, in ciuda cantitatii de alcool din sange, nu mai zisei nimic. unchiu-meo zise ca se duce acasa. il curata pe el cineva acolo. maica-mea creca imi ghicise gandurile si ma intreba daca ma tine sa-l curat si sa-l bandajez. dadui din cap si nu mai zise nici ea nimic. adevaru' e ca initial imi paru rau de el. era asa dezorientat! da' na...cum cunosc majoritatea din satul ala si cum stiu ca majoritatea sunt in aceeasi stare 24 de ore pe zi cum ar fi putut sa se dezminta. oamenii aia se imbata si fac rau la tot ce misca in calea lor. in primul rand animalelor de prin ograda. sa-i vad cum isi bat saracii cai care oricum nu mananca nimic cu saptamanile sau cainii care nici pana acum nu mi-am dat seama de ce mai stau pe langa ei, mi se face scarba. de oameni in general. de alcool. de bici. de supunerea animalelor alora.
Prin padure era perfect. eu, pe scaunul din dreapta si prin linistea aia si in mirosul de soc sau de tei. era perfect. ma gandeam la multe lucruri. ma gandeam la vacanta, plictiseala, prieteni, dezamagiri. acolo ma simteam cel mai bine. nu simt nevoia sa vorbesc. simt nevoia sa tac cu mine. sa gandesc. sa-mi aduc aminte. e perfect. echivalent cu privitul tavanului. doar ca preludiul e mult mai scurt in masina. intru mult mai repede in starea aia. imi face cunostiinta cu mine. de-aia ador sa merg cu masina. nu conteaza unde. doar sa o simt vibrand sub mine. e fundalul gandurilor mele...