poate atunci.

it's time to breathe and cry.

m-am gandit sa fiu un strop de ploaie. si am sa fiu. atunci cand o sa vreau...atunci cand universul o sa se hotarasca sa ma planga, atunci cand cerul o sa se hotarasca sa ma imprastie, atunci cand o sa fiu descompusa, lichida, atunci cand norii o sa ma cante, atunci cand tu...





tu...o sa vrei sa-ti ud pielea. poate atunci.

don't...

don't try to catch me...you'll have to keep supporting me...

i wish i knew....

astazi ma uitam la broasca mea si incercam sa-mi imaginez cum gandeste...daca gandeste...nu.trebuie sa gandeasca. oricum ideea e ca i-am cumparat "un castron" nou si reuseste sa se urce pe marginea lui si sa stea in 2 labe, jumate iesita in afara. si isi intinde gatu' ala lung si se chinuie sa iasa de acolo...normal ca nu are cum da' ea tot incearca. si se chinuie acolo si zgarie cu unghiile pana cand oboseste si cade pe spate de pe margine. si atunci ma sperii eu...cand se loveste cu carapacea de jos. si face asta numai cand sunt eu prin preajma si o face de multe ori. tin sa precizez ca de pe spate se mai intoarce cateodata...dar de cele mai multe ori nu poate...si trebuie sa o intorc eu...totusi ma bucur ca se prosteste doar de fata cu mine ca altfel cred ca s-ar sufoca acolo pe spate. e prostanaca asa...la ce sa te astepti de la o broasca. imi place ca ma recunoaste...isi stie cutia cu mancare si alearga ca disperata prin "castron" cand o vede. se uita la televizor...de fapt cred ca vede luminile alea...adica sigur la lumini se uita...doar ca alte lumini daca le plimb prin camera nu le ia in seama...cred ca tre' sa faca si zgomot.o cheama Broscanete. mie imi place. acum ma uit la ea si se oprii din innotat. stie ea ceva. hmm...chiar sunt curioasa cum vede ea tot ce e in jur. doar ceva de escaladat..sau ceva umed...sau ceva mare care ii arunca niste chestii mici si bune la gust pentru ea...sau nu stiu...as vrea sa stiu.

let's go get lost...

doamne....nu am mai scris nimic din iulie.e adevarat ca la un moment dat te blochezi. io ma blochez des. acum m-am blocat mult. nu. aveam multe de scris. am preferat sa nu. poate ca imi plac revenirile. imi plac schimbarile. e ca primul sarut. mereu altfel si mereu in acelasi mod.
so...u'll see my words pana ma blochez iar.dar ce conteaza...tot eu sunt. de ce sa scriu daca nu simt nevoia!?

girafele sunt frumoase.

.:nimic:.

in ultimul timp nu am chef sa rad. nu am chef sa ma distrez. nu am chef sa ies. nu am chef sa mananc. nu am chef sa scriu. nu. nu sunt suparata. sunt ok. sunt chiar fericita. cred ca sunt un pic coplesita de tot. probabil e iar din cauza vremii. ploua destul de mult. as dormii si as citii tot timpul. si cu toate fortele ma ridic sa mananc sau sa ies. si ies mai mult decat in zilele mele bune. e placut. doar ca mi-e greu. rad. ma distrez. mananc. uite ca si scriu. si asta nu e tot. dar nu am chef. citesc. am citit surprinzator de mult fata de ritmul meu normal. imi place anna karenina. si nici macar nu stiu de ce. azi ma pierdeam printre randuri gandindu-ma la ce imi place la cartea asta. si n-am ajuns la nici o concluzie. imi place lumea de acolo. imi plac ideile si conceptiile lor. diferite total de ce se intampla acum. imi place cum sunt scrise. pana la urma cred ca asta e. stiu ce se intampla. cartea mi-a fost povestita. deci nu pentru subiect o citesc. sunt ciudata in ultimu' timp. sunt inventiva. am multe idei. ma gandesc la multe. sunt lucida. ce mai vreau atunci?!imi place parfumul. imi place pielea. imi place tot acum. sunt atat de calma si de linistita incat ma simt intr-o bula si nu pot fi atinsa. si dorm. de mult. cred ca traiesc un pic in trecut acum. sunt undeva unde nu trebuie sa fiu. toate sunt inaintea mea. mi se pare ca trece totul prea repede. lectura. somnul. visul. tu. rasul. zambesc acum. sper sa treaca ploaia. mi-e dor de soare. si de caldura lui. somn si vis acum.

..........

...iau o pauza...dar sunt tot aici. ma exprim. nu am nevoie de cuvinte si de scris. citesc. mi-e dor. iubesc. uit. visez. inventez. sunt. traiesc. punct. tot aici.

o sa arzi toata noaptea...piele de foc...undeva prin vama.

Plitvice

mi-e greu sa scriu la fiecare poza cate ceva...toate sunt frumoase...si nici nu prea am ce sa zic. din parcul Plitvice.

re-run

am ajuns la concluzia ca fiecare om are o persoana a lui. sau cel putin are nevoie. persoana care iti e alaturi cand nu-ti dai seama, mereu, in care ai mai multa incredere decat in tine, pe care poti sa o suni atunci cand ti se intampla ceva sau cand nu poti sa dormi. o persoana de care uiti uneori pentru ca e umbra ta. si poate pentru ca si tu esti umbra ei. cineva care sa te inteleaga intotdeauna si sa te sustina oricat de idioate ar parea ideile tale. sa stie cum si cand sa vorbeasca cu tine. sa-ti stie toate punctele slabe si cand sa te ajute. si poate si inconstient oricine are nevoie de persoana lui. de exemplu mama mi-a dat de multe ori de inteles ca sunt acea persoana a ei. initial m-am gandit ca e normal ca o realtie foarte stransa mama-fiica sa existe. dar cand confesiunile mele sar limitele ei si ale ei pe ale mele inteleg ca e mai mult decat atat. si pana la urma sunt mandra de lucrul asta si ca l-am inteles intr-un final. si asta nu e reciproc. nu e nevoie. si eu am persoana mea. si pana nu m-am gandit la asta nu am realizat cine e. acum stiu. si am incredere.

15th of July...my thanksgiving day.

sunt blocata. sunt blocata iar in universu' asta fara cuvinte. mi le-am uitat pe toate. azi am fost sincera. cred ca mi le-am consumat pe toate. si totusi scriu. sunt cele ce mi-au ramas. ah...nu vroiam decat sa spun 'Multumesc' si 'Te rog'. sunt libera iar.o sa uit iar.o sa iert iar.nu o sa mai mint. o sa zbor.


te rog...multumesc.

pe insula...Rab

astea sunt poze din orasul Rab si din golful unde faceam noi baie. nu am stat in oras, cam la 2 km.

Split

aleea cu palmieri din fata portului.











turnul caterdralei.
si o parte din cetate.














o floare de pe balconul nostru.erau zeci.












palatul lui diocletian. o parte.

Dubrovnik

orasul.










biserica inchinata sfantului protector al Dubrovnikului.





Sveti Vlaho, protectorul orasului.

fantana cea mare a lui onofrio. orasul medielval Dubrovnik a apartinut venetiei asa ca majoritatea monumentelor sunt construite de italieni. fantana cea mica e in partea cealalta a orasului.









stradun. strada principala a orasului cu toate monumentele.

frumos.

















astia sunt coralii de la acvariu...pestii erau urati si nici nu prea au iesit pozele.

...

sunt acasa.iar.a fost superb.pun poze maine.ajunsei de 20 de minute.mi-era dor de casa.de jeg,caini vagabonzi, lume pe strada, noapte,furt, limba romana.e bine acasa. acolo parea totul perfect. am multe de povestit si sute de poze. munti si mare,ploaie, grindina, 38 de grade, poduri, flori, cascade, pesti, innot, cladiri, statui, lume, germana,bronz, curatenie, karaoke, briza, calm, vapor, soldati, dans, ziduri, inghetata...maine.

frumos.

ta ta ra ta taaaaaaa.... in cateva ore decolez. buh-bye.

tu stii.

mi-ai spus. sa ies. sa-mi caut de lucru. sa nu ma mai plictisesc. sa zambesc.sa fiu. acum ies, plec. am ce sa fac.nu ma plictisesc...zambesc.mi-e dor de discutiile noastre lungi.mi-e dor sa ne intelegem din priviri. mi-e dor de tine.naiva!acum sunt. singura. cu tavanul. mi-e dor.

chiar as manca o inghetata.iar.si o cafea cu soare.


uita, inspira, scrie.

sand art :x

imi place ultima reclama de la orange. cea cu sand art. asa am descoperit si eu sand artu'.

am primit niste videos cu sand art de pe youtube. mi se pare super frumos si original.

uite...
*1
*2
*3

fin. inventiv.superb.ca si origami.

Hrvatska

peste 2 zile plec in croatia. munca de documentare m-a pus mama sa o fac, dar a ajuns in final sa-mi placa. avem de vizitat 3 orase frumoase si importante. oricum stiu cam despre ce e vorba, dar ce am vizitat am de gand sa scriu cand ma intorc.
asta este strada principala a orasului Dubrovnik. de fapt a orasului vechi, medieval Dubrovnik. Stradun sau Placa se cheama. pe langa ea se invart toate frumusetile orasului.
asta este unul dintre turnurile zidului ce inconjoara cetatea, cel din nord-vest.



asta e turnul cu clopot al catedralei din al doilea cel mai mare si mai important oras al tarii, Split.









iar asta e o parte din Palatul lui Diocletian, tot in Split.




iar asta e o poza din al treilea oras, Plitvice, din parcul natural de acolo cu cele 16 lacuri ale lui si cascadele astea prea frumoase.
o sa mai pun pozele mele cand ma intorc.
sincer, abia astept!

trebuie

trebuie sa ma iubesti asa cum sunt. trebuie. nu sunt perfecta. nici macar pe aproape. dar merit. trebuie sa ma iubesti pentru ca merit, pentru ca incerc, pentru ca ma consum. trebuie sa ma iubesti ca si cand ai stii cati ar vrea sa fie in locul tau. trebuie sa ma iubesti ca si cand as putea disparea in orice moment. trebuie sa ma iubesti ca si cum ar fi ultima zi a vietii tale. trebuie. nici tu nu esti perfect. si eu te iubesc. stii. dar ma iubesc pe mine mai mult. trebuie sa ma iubesti si sa ma faci sa te iubesc mai mult decat pe mine. iar. trebuie sa ma iubesti fiindca trebuie sa fiu fericita.

si daca nu. imi voi cauta fericirea, alt suflet. fiindca merit.trebuie. trebuie sa ma iubesti.

mi-a spus:"nu esti tu.nu esti fericita!". e sufletul meu. traieste. trebuie sa ma iubeasca.


nu sunt. asa vreau sa fiu iubita. si voi fi.

...

don' t forget to win first place, don't forget to keep that smile on your face...


perfect.

fum, mult fum.

se priveau drept in ochi. nu putea suporta privirea ei ucigatoare si rapid ii trecu prin cap propria figura. incerca sa priveasca cu sange rece si sa inspire adanc. starea de incordarea o facea sa simta cum ii sunt sfasiati toti muschii si isi simtea sudoarea rece in ceafa. lampa incepuse sa palpaie. isi dadu seama ca lumanarea era pe terminate. trebuia sa termine si ea. incerca sa-si reaminteasa toata ura, toate nedreptatile, tot raul, toata umilinta si toate sentimentele pe care i le provocase. nu reusii sa gandeasca. toate detaliile ii intunecau mintea.
ea statea cuminte, picior peste picior pe scaunul pe care il scartaia din cand in cand. parea ca nu-i pasa. mana dreapta indreptata spre ea nu o speria. ea era ea. cea buna. nu avea nimic de pierdut. reusise sa iubeasca pentru ea si sa o faca sa se simta implinita.o ranise si o tradase.o facuse sa simta ca traieste. se gandea doar de ce toate sentimentele alea o facusera sa o urasca. se gandea ca ce vroia sa faca nu avea nici o noima. de ce era gata sa o piarda doar pentru cateva suferinte? de ce atata ura? si totusi o privea fix. stia ce gandeste. ii simtea frica prin pori. ii vedea mana tremurand si nu zicea nimic. statea tacuta privind fix si gandindu-se la propria persoana. daca se putea numi persoana. si ea stia ca stie ce gandeste. si ea stia ca emotiile, frica ii ieseau prin pori, stia ca privirea moarta nu avea sa se schimbe.

isi aduna toate fortele sa apese pe tragaci. parea mai greu ca niciodata. isi simtea tocurile prin calcaie, blugii prea stramti, simtea cum bluza i se ridica. simtea cum nu mai poate respira daca nu face ceva. trebuia sa renunte. sa apese.trebuia sa scape chiar daca nu va mai simtii nimic niciodata. scaunul scartai iar. singele ii se urca in cap. simtii cum tavanul se prabuseste. lumanarea palpaia puternic. asta era momentul si totusi statea cu respiratia taiata si-i privea ochii verzi.
nu mai gandii si apasa...

simti cum parca glontul o propulsase pe perete,dar in urmatoarea secunda isi simtii iar tocurile in calcaie si se vazu in acelasi loc. fum, mult fum.
se rupsese in doua. isi ucisese sufletul.

suflet normal

nu stiu ce inseamna nOrmal. oricum nu aSa. asta e Melodia mea de azi.

vezi!! il las sa spuna prostii....

sunt.

stii momentul ala cand te trazneste ceva si-ti spune: "nu esti tu. nu esti fericita!"...l-am simtit azi. s-a gresit momentul. sunt. cugetam si eu.

Scrisoare catre Fat-Frumos

Am crezut ca intr-o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez
Vroiam sa-ti revad calul alb
Mi-ai promis ca-l voi calari candva
Si acum cand in sfarsit as fi putut
Ne-ai lasat sa ratacim printre faruri de masini
Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n-au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut
Mi-ai promis ca o sa ma inveti ce-i onoarea Fat-Frumos
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l-am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare
Ai plecat... si nu m-ai lamurit
In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi-ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, intra-n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si privesc in gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici, Fat-Frumos
Am fi putut fi singuri Fat-Frumos
Mi-ai promis ca n-o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos
C-o sa zburam peste munti calare pe-un caii nostri albi
Si-o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,
Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta
M-am gandit ca n-o sa pot zbura Fat-Frumos
Dar eram sigur ca voi calatori
Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare
Nici macar n-ar fi trebuit sa le cautam
E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici
Spuneai sa inconjuram pamantul
Si sa raspandim binele in lume
Dar nu mi-ai spus niciodata ce inseamna binele
N-ai apucat!
De ce m-ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M-ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
De ce m-ai tradat Fat-Frumos, de ce?
Treci incoace sa lupti,
Sa m-ajuti sa castig
Nu mai stiu sa iubesc
Fara tine mi-e frig
Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?
Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil
M-ai lasat cu ochii-n soare
Vreau sa fac tot ce faceai tu,
Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos
Si sa-i invat si pe altii
Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?
Trebuia sa plecam impreuna la drum
Trebuia sa stiu sa-i aleg, nu Fat-Frumos?
Ei bine, afla ca sunt singur!
Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu-si mai amintesc de tine
Imi spun ca au cunoscut-o doar pe Ileana Cosanzeana
Dar ca de tine nu-si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne-nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie
Sa ne spui despre sacrificiu
Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n-o pot face in locul tau
Ca nu m-ai invatat Fat-Frumos
Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne-ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa-mi spui
Cum ai facut s-o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te-a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?
Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau

Te urasc, Fat-Frumos
Te urasc...asculta.

Ulite Case Copii Vise..

Fusei pana la tara in seara asta ca sa-l ducem pe frate-meo. si acolo e cald. ma asteptam sa fie mult mai racoare fiindca e atata vegetatie, dar era doar o boare mai insuportabila decat praful din oras. pe stadion se antrena "echipa" satului. purtau veste de-alea reflectorizante. ma gandesc de ce oare...hmmm. adevaru' e ca la cat de negrii sunt toti, sunt destul de necesare vestele. tot mi se parea atat de simplu. ulita, case, copii, minge, stadion, verde, iarba, pomi, praf. simplu. La un moment dat intra peste noi in curte(cum au obiceiul majoritatea) un tip beat manga care ma mir ca nu ne rupse tot gardu viu de pe langa poteca. avea treaba cu domnu' avocat(unchiu-meo). era plin de sange. el spuse ca il lovise un cal, dar dupa starea lui de ebrietate avansata creca el era calu'. oricum..instinctele mele de viitoare doctorita ma cam impingeau sa-l curat sau sa-l bandajez un pic, dar nu zisei nimic. doar ii cautam lovitura.nu statu mult si cum era cam nervos, in ciuda cantitatii de alcool din sange, nu mai zisei nimic. unchiu-meo zise ca se duce acasa. il curata pe el cineva acolo. maica-mea creca imi ghicise gandurile si ma intreba daca ma tine sa-l curat si sa-l bandajez. dadui din cap si nu mai zise nici ea nimic. adevaru' e ca initial imi paru rau de el. era asa dezorientat! da' na...cum cunosc majoritatea din satul ala si cum stiu ca majoritatea sunt in aceeasi stare 24 de ore pe zi cum ar fi putut sa se dezminta. oamenii aia se imbata si fac rau la tot ce misca in calea lor. in primul rand animalelor de prin ograda. sa-i vad cum isi bat saracii cai care oricum nu mananca nimic cu saptamanile sau cainii care nici pana acum nu mi-am dat seama de ce mai stau pe langa ei, mi se face scarba. de oameni in general. de alcool. de bici. de supunerea animalelor alora.
Prin padure era perfect. eu, pe scaunul din dreapta si prin linistea aia si in mirosul de soc sau de tei. era perfect. ma gandeam la multe lucruri. ma gandeam la vacanta, plictiseala, prieteni, dezamagiri. acolo ma simteam cel mai bine. nu simt nevoia sa vorbesc. simt nevoia sa tac cu mine. sa gandesc. sa-mi aduc aminte. e perfect. echivalent cu privitul tavanului. doar ca preludiul e mult mai scurt in masina. intru mult mai repede in starea aia. imi face cunostiinta cu mine. de-aia ador sa merg cu masina. nu conteaza unde. doar sa o simt vibrand sub mine. e fundalul gandurilor mele...

17 ani...infinit

17 ani... bairame timiditate început salivă buze răsuflare noapte albă lacul tei ciorapi de damă suferinţă fotografie rămas bun disperare hohote de râs poliţie răsărit metrou prietenie plajă foc dragoste putere tinereţe fum iubire amintire val nepăsare luptă orgasm ideal 17 mii pahar ţigară cămin speranţă aşternut beţie cântec ignoranţă rucsac nisip gara de nord carte de muncă libertate urlet rană scârbă milă laşitate orgoliu furie nedreptate mizerie otravă răutate violenţă sânge succes povară somnifer avuţie aer secundă ger invidie depravare zar nerăbdare goană depresie mal delfin lumină orizont linişte furtună despărţire somn albastru cerşetor destin rătăcire suflet coroană chin uitare lacrimă copil oboseală tremur prevestire har speranţă judecată scrum aşteptare zâmbet credinţă drum deşertaciune stele foc întuneric înger nemurire nimic călătorie univers moleculă dor... infinit.

blogul asta e vechi. pe celalalt l-am sters. uite asa. pentru ca nu mai scriam nimic si ma incuia. aici mi-e bine. ma recreez. toate posturile precedente sunt cuvinte. ale mele. sentimente. trairi. aberatii. scrisul face bine.

Beauty and love

Fuseram in parc azi. fumos. liniste. aproape pustiu. imi inspira dragoste, calmitate. muzica si fantana(sau tasnitoarea din mijlocul lacului) erau acolo. tiganii si manelele erau acolo. dar pe cealalta parte a lacului era liniste si dragoste si foisorul gol. cald. eu si tu. noi si fanta.

faitH

Ma gandeam azi la credinta. daca ea poate fi un refugiu temporal sau chiar un mod de a fugi de viata. cunosc persoane care se numesc credincioase pentru ca isi petrec aproape toate zilele la biserici, fac calatorii regulate la manastiri din afara orasului, se roaga ore intregi pe zii si isi lasa copii in grija celorlalti, a sotului sau sotiei. pur si simplu nu muncesc, nu aduc nici un ban in casa, nu fac nimic decat sa se roage si sa umble pe la manastiri. credinta mi se pare un lucru extrem de personal care nu trebuie sa'ti afecteze viata sociala sau sa'i afecteze in mod direct pe cei cu care traiesti. asta nu e credinta. eu cred. nu stiu daca eu cred in dumnezeu, dar cred in ceva mai mare, mai pur si mai puternic decat mine, decat oameni, planete, animale. exista acolo ceva care sufla ca morisca sa se invarteasca. si tine cu noi in majoritatea timpului. concluzia e ca ne ajutam si ne distrugem singuri. dumnezeu ne mai pune piedica din cand in cand, dar ne si intinde o mana sa ne ridicam. important e sa privim in sus.:D

MA recreez.

pentru o perioada am uitat ca exist. am uitat ca sunt treaza, vie. am scris prostii, am citit carti despre personalitati, am iesit, am ras, am plecat, am venit, am uitat, m-am enervat, am plans, dar am uitat complet ca exist. am uitat sa ma mai gandesc la mine, la eul meu. am uitat sa reflectez asupra sufletului meu. nu l-am mai intrebat de mult ce vrea. nu mi-a mai spus de mult ce isi doreste. sunt intr-o goana stupida de a-mi ocupa timpul cu nimicuri si am uitat sa mai privesc in gol, sa ma holbez la tavan si sa vorbesc cu mine. sunt nebuna. acum stiu in ce zi a lunii si a saptamanii suntem, stiu cand trebuie sa mananc, stiu ce am de facut.stiu. am uitat sa respir pentru mine. acum respir pentru ca trebuie si astept... sa mai treaca inca o zi si inca una si inca una si inca una si inca una pana cand o sa uit ce zi a saptamanii si a lunii e, pana cand o sa uit sa mananc si pana cand o sa ma uit la tavanul ala alb si o sa port o discutie cu mine si sa aflu ce vreau.


"ce vrei?"..."nu.nu acum.stii ce vrei.uita, iarta, minte, zboara, inspira, scrie!."

Te iubesc

gata.

Separat

uite asa ne-am intors la noptile lungi si singure, la zilele calde si goale, la clipele pierdute si rupte de lume. n-am uitat sa sting luna. si e negura in abisul meu. in abisul tau? sunt iar goala. in vise alerg goala. pe dinauntru. mi-am cautat un inlocuitor al sufletului... si a fost alt gol. alt fum. alta luna.si la fel. tot goala. pe dinauntru. fumatul a ramas doar ca hrana. nu mai am cu cine sa impart tigara.
tu vrei iar inauntru. e inchis. un gol inchis. o sa se mai poata umple? doar oxigen si azot. o sa te uit si o sa respir adanc si o sa ma mint cu aer. dar o sa respir adanc, o sa ma mint cu aer si o sa te uit. ma doare si ma sufoca. ma sufoca si ma doare. te sufoc. taci si respira adanc, minte'te cu aer si uita'ma.

fum si luna

cand s-a pierdut legatura dintre noi? nici nu mi-am dat seama ca exista atat abis intre doua trupuri pana cand nu te-am vazut pe partea cealalta. de ce nu o construiesti inapoi...de ce nu vii spre mine?...de ce nu calci pe nori?....de ce?...
mi-e dor sa te vad fumand din tigara noastra incet, sa te invaluiasca fumul ala plutitor si sa ma pierzi pentru o clipa...sa-l simti prin ochi, prin piele, prin urechi, prin nas...si sa ma gandesc cat te iubesc...si la superstitii idioate.
hai sa privim luna...in noaptea asta e invaluita in mister...ea face legatura intre noi peste negura abisului.cand ai inceput sa respiri alt aer ne-am pierdut. nu-mi mai respirai aerul. nici eu pe alt tau. nu ne mai ajunge. oare chiar s-a terminat? esti sufocat? sunt sufocata? ma mai simti? te mai simt.
noapte buna...nu uita sa stingi luna.

o sa-ti dai seama...

te-ai gandit vreodata ca sunt oglinda ta. gandesc ca tine, visez ca tine, respir ca tine, iubesc ca tine, dar nu putem fi identici... nici nu suntem. suntem diferiti ca fiecare dintr-o pereche de gemeni. sunt oglinda ta sparta. eu iti aduc ghinion si nefericire, dar bucatile male iti arata frumusetea. asa te vad eu pe tine. tu esti frumusetea si culoarea mea. tu esti miscarea si clipirea mea. tu esti zambetul si tristetea mea. si eu...sunt norocul si ghinionul tau, sunt rau si bun, sunt binecuvantare si pacat. oglindeste-te in mine. o sa-ti dai seama...

Ne completam.

Uita

hai sa ne uitam si sa ne intalnim intamplator pe strada dupa ani si ani si sa-mi spui ca ti-a fost dor de mine iar si iar...in fiecare zi.sa-ti spun ca nu existi decat tu si ca ai fost mereu cu mine. cum am arata? ca doi straini? sau de parca ne-am cunoaste mai bine decat pe sine?nici tu nu stii. nici eu nu stiu. vorbesc iluzii si visez cuvinte.
si totusi...daca tu pleci si ma uiti. plec si ma uit si eu. ai uitat ca nu Sunt decat cu tine.nu uita.

te completez.ma completezi.