mi-e sete de tine. mi-e dor de tine.
cand singuratatea imi cuprinde sufletul, ma retrag alaturi de el in interior, imi intind cortul si lancezesc singura cu o candela si foaia in fata, cu penita in mana si cerneala picurand. uh..probabil te gandesti ca vreau sa-ti astern ceva, dar nu vreau. nu. nu scriu nimic. astept rasaritul.
eu am apus. tu?. tu nu. eu da. de aici nu-mi vad cerul. nici pe tine nu te mai vad. imi vad interiorul pustiu. astept sa simt rasaritul. mi-am pierdut un simt. nu mai vad. trebuie sa simt. simt mai profund. tu nu stii.
mi s-a terminat cerneala din penita. s-a scurs odata cu lacrimile. ele inca mai curg. tu stii de ce plang?eu stiu de ce plang?nu. stiu doar ca plang...imi ajunge.
nu te mai pot atinge. ti-e dor?eu nu mai stiu. am mainile amortite si uscate de asteptare. am asteptat de mult o strangere de mana, o ciocnire pe strada, o lovitura, o zgarietura. sa-mi vad sangele. sa-l gust. sa-l ating. sa-i aud picatura pe gresia neagra si rece.
sunt aici,in mine. nu ma cauta. nu ma vezi. nu ma simti. doar eu simt. imi voi iesi din mine cand voi fi iar hidratata si intregita. asteapta!
mai tii minte cand ne gustam, ne simteam? mi-e sete de tine. mi-e dor de tine.
Te completez. tot eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu